Extinde

Se referă la dacă difuzorul acceptă intrare simultană pe mai multe canale, dacă există o interfață de ieșire pentru difuzoarele surround pasive, dacă are o funcție de intrare USB etc. Numărul de subwoofere care pot fi conectate la difuzoarele surround externe este, de asemenea, unul dintre criterii de măsurare a performanței de expansiune.Interfețele difuzoarelor multimedia obișnuite includ în principal interfețe analogice și interfețe USB.Altele, cum ar fi interfețele cu fibră optică și interfețele digitale inovatoare, nu sunt foarte comune.

Efect sonor

Cele mai comune tehnologii hardware de efecte sonore 3D includ SRS, APX, Spatializer 3D, Q-SOUND, Virtaul Dolby și Ymersion.Deși au metode de implementare diferite, toate pot face oamenii să simtă efecte tridimensionale evidente ale câmpului sonor.Primele trei sunt mai frecvente.Ceea ce folosesc ei este teoria Extended Stereo, care este să proceseze suplimentar semnalul sonor prin circuit, astfel încât ascultătorul să simtă că direcția imaginii sunetului este extinsă spre exteriorul celor două difuzoare, astfel încât să extindă imaginea sonoră și să facă oamenii au simțul spațiului și tridimensionalitate, rezultând un efect stereo mai larg.În plus, există două tehnologii de îmbunătățire a sunetului: tehnologia servo electromecanică activă (folosind în esență principiul rezonanței Helmholtz), tehnologia sistemului de reproducere a sunetului platou de înaltă definiție BBE și tehnologia „fax de fază”, care au, de asemenea, un anumit efect asupra îmbunătățirii calității sunetului.Pentru difuzoarele multimedia, tehnologiile SRS și BBE sunt mai ușor de implementat și au efecte bune, care pot îmbunătăți eficient performanța difuzoarelor.

Ton

Se referă la un semnal cu o lungime de undă specifică și de obicei stabilă (înălțimea), vorbind colocvial, tonul sunetului.Depinde în principal de lungimea de undă.Pentru un sunet cu o lungime de undă scurtă, urechea umană răspunde cu un ton înalt, în timp ce pentru un sunet cu o lungime de undă lungă, urechea umană răspunde cu un ton scăzut.Modificarea înălțimii cu lungimea de undă este în esență logaritmică.Instrumente diferite cântă aceeași notă, deși timbrul este diferit, dar înălțimea lor este aceeași, adică unda fundamentală a sunetului este aceeași.

Timbru

Percepția calității sunetului este și calitatea caracteristică a unui sunet care îl deosebește de altul.Când instrumente diferite cântă același ton, timbrul lor poate fi destul de diferit.Acest lucru se datorează faptului că undele lor fundamentale sunt aceleași, dar componentele armonice sunt destul de diferite.Prin urmare, timbrul nu depinde numai de unda fundamentală, dar este și strâns legat de armonicile care sunt parte integrantă a undei fundamentale, ceea ce face ca fiecare instrument muzical și fiecare persoană să aibă un timbru diferit, dar descrierea reală este mai subiectivă. și se poate simți destul de misterios.

Dinamic

Raportul dintre cel mai puternic și cel mai slab dintr-un sunet, exprimat în dB.De exemplu, o bandă are o gamă dinamică de 90 dB, ceea ce înseamnă că partea cea mai slabă are cu 90 dB mai puțină putere decât partea cea mai tare.Gama dinamică este raportul dintre putere și nu are nimic de-a face cu nivelul absolut al sunetului.După cum am menționat mai devreme, gama dinamică a diferitelor sunete din natură este, de asemenea, foarte variabilă.Semnalul general de vorbire este de numai aproximativ 20-45dB, iar intervalul dinamic al unor simfonii poate ajunge la 30-130dB sau mai mare.Cu toate acestea, din cauza unor limitări, intervalul dinamic al sistemului de sunet ajunge rar la intervalul dinamic al benzii.Zgomotul inerent al dispozitivului de înregistrare determină cel mai slab sunet care poate fi înregistrat, în timp ce capacitatea maximă a semnalului (nivelul de distorsiune) a sistemului limitează cel mai puternic sunet.În general, intervalul dinamic al semnalului sonor este setat la 100dB, astfel încât intervalul dinamic al echipamentului audio poate ajunge la 100dB, ceea ce este foarte bun.

Armonice totale

Se referă la componentele armonice suplimentare ale semnalului de ieșire cauzate de componentele neliniare decât semnalul de intrare atunci când sursa semnalului audio trece prin amplificatorul de putere.Distorsiunea armonică este cauzată de faptul că sistemul nu este complet liniar și o exprimăm ca procent din pătratul mediu al componentei armonice totale nou adăugate la valoarea rms a semnalului original.